Vrem să facem maternitatea mai socială, mai activă, mai diversă, mai conectată la sinele nostru, alături de copiii noștri. Să-i dăm glas și să o scoatem din case și din parcurile luate zi de zi la picior, într-un mod autentic, sincer și fără prejudecăți.

Blog

mom o'clock / Guerrilla Camp  / Bilant 2018

Bilant 2018

2018. Un personaj imprevizibil, interesant, plin de provocări, care ne-a pus în lumina reflectoarelor și care ne prevestește un 2019 cu ambiții mari, cu multă muncă, cu satisfacții mari dar și cu griji noi pe care nu le-am mai trăit până acum.

Tabloul primelor luni a fost reprezentat în mare parte de acomodarea la noul rol de mamă. După ultimele 5 luni din 2017, care m-au scuturat bine de tot ce știam și nu știam, parcă în sfârșit găsisem un ritm, într-o viață nouă, căreia totuși îi lipsea o bună parte din mine, rămasă uitată în spate, dar care-și cerea înăbușită drepturile din când în când. Am descoperit plăcerea de a bate parcurile în lung și în lat, bucurându-mă de liniștea ce știam că o să apară odată ce copilul, după câteva minute bune de răzvrătire, o să pice lat într-un somn profund. Mă consider o norocoasă, având prietene care mi s-au alăturat în această nouă viață și cu care am reușit să împărtășim din frumusețile, dar și greutățile noului rol. Să mai schimbăm o vorbă, cu un ochi la cana de cafea și altul la copilul care ar vrea să mișune în toate locurile nepermise. Ce m-a ținut sănătoasă la minte într-un stil de viață plin de rutină și total străin față de ce trăisem până la 30 de ani, au fost întâlnirile cu prietenele proaspete mame și ele, momentele de refugiu în bucătăria soră-mii la o cafea, versiunea beta a mom o’clock, și orele de sport, greutăți, alergat, biclă, pilates, orice..care să-mi golească mintea și să mă pună la loc pe traiectorie.

Și cum nimic nu este întâmplător, fix când soarele începea să-și intre în drepturi și noi vânam orele cele mai bune de ieșit în parc, a apărut Guerrilla Camp, unde am înscris ideea care-mi născocise în minte de ceva vreme. Mi-aduc aminte că la interviul de la Radio, am zis sus și tare: ”Cu sau fără Guerrilla Camp, dăm viață acestei idei.” Din peste 200 de idei, înscrise, ne-am calificat în cele 15 proiecte din Camp. Mă întreb uneori, dacă nu ne-am fi calificat, am fi înaintat cu atâta aplomb și dedicare? Cert este că acest cadru de antreprenoriat ne-a ajutat să ne responsabilizăm, să ne apucăm de treabă, să cunoaștem oameni ca noi, la început de drum, sau antrepenori cu experiență, iar sentimentul de coeziune pe care ți-l oferă un astfel de grup este un avantaj enorm când vrei să demarezi un proiect personal. Totodată a fost o responsabilizare și pentru cei apropiați, care au fost nevoiți să-mi dea mai mult decât o mâna de ajutor în creșterea copilului. Altfel, bănuiesc, că ar fi considerat proiectul o idee naivă, fără șanse de reușite, care ar mai fi putut aștepta până ar fi crescut copilul mare și eu în cele din urmă aș fi uitat de acest vis..

2018 a fost revelator.

Lucrând în corporație, dedicat și asudând pentru targetele de an, eșți ca un șoricel într-o rotiță. Habar n-ai ce se întâmplă în jurul tău. Ești concentrat pe planurile tale de 2025 și pe frumusețea de proiecte pe care trebuie să le implementezi ca să iasă cifrele. Am descoperit oameni care trăiesc din pasiuni, din artă sau din business-uri tehnologizate sau nu, oameni care și-au dat “restore” la viață, iar ție ți se face pielea de găină când vezi ce curaj au avut să facă o schimbare la 180 de grade. Unii s-au apucat să învețe altceva la 30 de ani și să o ia de la 0, fără vreo presiune din exterior. Așa au vrut și asta au simțit. Cunoscându-i și aflându-le poveștile e ca și cum ți-ai aplica o schemă de vaccinare împotriva fricii de eșec, a renunțării și a tuturor gândurilor și a oamenilor care ți-ar putea pune piedici.

În concluzie, 2018 a fost despre curaj, despre oameni și business-uri despre care nu știi că există, despre semn divin poate, despre soartă, despre noroc și despre învățare. Un an în care am folosit ce am învățat în pepinierele corporației și am acceptat că suntem novice în alte segmente și că o să învățăm din mers. Un an în care ne-am văzut copiii crescând și totodată am reușit să păstrăm o legătură puternică cu cine eram noi înainte de a fi mame, persoane pasionate de munca pe care o făceau, care aveau nevoie de diversitate și provocări personale.

Despre ce să fie 2019?

Curajul să rămână acolo, oamenii mișto să ne inspire și motiveze și să facem proiecte faine împreună, să ne vedem visul cu ochii, să vedem mame zâmbitoare la o cafea, să le cunoaștem poveștile și copiii. Să ne vedem copiii și apropiații sănătoși și voioși. Și să reușim să păstrăm un echilibru între viața personală și de business, poate asta va fi cu adevărat lecția anului ce tocmai a sosit.

Vote us here!

Facebook mom o’clock

 

No Comments

Post a Comment