Dar mai ales al mamelor. Greu sa profiti de el la maxim. Il ai, dar niciodata pe cat ai dori. Candva nu stiai ce sa faci cu el, acum tii cu dintii de fiecare clipa. Exista falsa si nedreapta impresie ca mamele care stau acasa au timp sa faca tot ce si-ar dori toti cei care se afla in salile de sedinte si in fata laptopurilor. Nimic mai neadevarat. E ora 02:15 cand imi permit sa pierd timpul scriind despre el. Iar daca iti vine vreo idee nebuna sa te apuci de antrepenoriat, este extraordinar de greu, daca nu imposibil sa o faci fara vreun ajutor.
Daca mom o’clock va fi un succes, acest lucru se va datora mai ales tuturor celor care ne-au ajutat sa ne gasim timp sa alergam in nspe mii de zari, sa ne ascundem in fata laptopului, sa ducem dosarele sina la ghisee, sa trecem pragurile celor peste 20 de case vizionate si sa recuperam doua ore de somn in weekend.
Vinovatia iti da tarcoale; simti ca nu faci indeajuns pentru nici o parte importanta din viata ta. Nici pentru el, nici pentru copil, nici pentru business, nici pentru tine. In sinea ta, iti doresti ca “toti” sa aiba rabdare cu tine, caci este doar o etapa si in scurt timp iti vei gasi ritmul. Sau poate ca “ei” nu vad lucrurile atat de dramatic ca tine. Sau poate “ei” nu vor ierta nimic din toate astea. Ironic, doar timpul va spune.
Noutatea, nestiinta si frica iti mananca timpul. Si fuga dupa perfectiune. Iti pui deadline-uri pe care nu vrei sa le ratezi, pe unele le-ai impins deja pentru ca nu gasesti ceea ce cauti; a ramas foarte putin timp pentru ziua in care adevaratul greu va incepe. Suntem aproape acolo, gata sa alegem casa si sa incepem treaba. Este stransa, dar tragem de fiecare bucatica de timp pe care o avem pentru a deschide cafeneaua la timp.
Pana una alta, bagam somn, caci nu se stie niciodata cat timp mai ai pana la urmatoarea trezire. De cele mai multe ori cand esti aproape de visare, le auzi scancetul.
