Sosirea Evei pe lume a schimbat ceva in atitudinea mea pentru totdeauna. Sunt recunoscatoare chiar si pentru lucrurile aparent marunte.
Pentru manutele mici si carnoase care te mangaie si te altoiesc din prea multa dragoste. Pentru picioarele “pietroase” care asteapta momentul oportun al schimbarii scutecului ca sa-ti aplice tehnici de taekwondo. Pentru rasul cristalin si din tot sufletul provocat de cei mai nebanuiti stimuli. Pentru “bezele”, stangacii si “pa”-ul ei zis cu lag de 30s. Pentru bucuria de pe fata bunicilor cand sunt in preajma ei. De cum reuseste ea sa ne arate parti ale lor, pe care nici noi, copiii lor, nu le-am vazut vreodata sau le-am vazut prea rar. Sunt recunoscatoare ca el e prezent, ca ma suporta si ma sprijina, ca inca ma mai ia in brate si ca o iubeste pe cea mica ca pe ochii din cap. Ca Eva a stiut cum sa ma struneasca sa-mi trasez obiective si teluri carora le voi da viata in anul ce vine. Si sunt recunoscatoare ca este sanatoasa. Pe masura ce inaintezi in varsta ajungi sa le dai dreptate alora batrani si sa-ti doresti doar sanatate pentru tine, copiii tai, parintii tai, surori, frati, prieteni. Si bineinteles, am ajuns sa apreciez enorm chiar si o escapada singura, de doua ore cu prietenii.:)
Personal, nu sunt o credincioasa practicanta, ba uneori pun la indoiala prezenta Lui cand vad toate nedreptatile care se intampla in jur. Pana acum Ii ceream lucruri doar cand aveam cu adevarat nevoie. Acum Ii multumesc zilnic pentru acest suflet care ne-a invatat sa acordam atentie si lucrurilor mici. Si Ii cer sa existe cu adevarat ca sa aiba ochi pentru ea atunci cand eu nu o sa am sau cand nu o sa stea in puterea mea sa o ajut.
Poate ar trebui sa facem copii mai timpuriu. Am invata sa fim recunoscatori pentru oamenii pe care ii avem alaturi si pentru lucrurile mici de zi cu zi mult mai devreme.
