De multe ori e mai usor sa faci declaratii in scris. Poate ca este mai usor sa-ti asterni gandurile pe foaie. Sau poate ne-a fost stirbita aceasta latura in drumul nostru catre a deveni adulti seriosi de luat in seama. Si noi nu am tinut cu dintii suficient de tare de ea. Dar o redescoperim, o re-invatam, pentru noi, pentru cei pe care ii avem alaturi, pentru copiii nostri.
Dar totusi..s..c..r…i…u..despre oameni, despre noi si cei din jurul nostru, care ne ajuta sa ne facem ideea realitate. Suntem precum pietrele aduse de apa, daca ne gasim locul, ne slefuim unii de altii si ramanem acolo, daca nu ne potrivim, la urmatorul val ne risipim. Si cum lucrurile bune sa se adune, cele rele sa se spele, o sa va povestim despre oamenii care ne dorim sa fie mandri de contributia pe care au adus-o acestui proiect.
Vorbim de una pereche de arhitecti. Deci arhitecti, nu designeri! Ca sa stiti si voi si sa luati aminte! Un Varsator si o Fecioara, un Brunet si un Blond, un iubitor de luat lumea la picior si un pasionat de masini “turbate”, un casual guy si un fashionista. Nu-i cunoastem de mult, de aceea cam asta ar fi concluziile despre ei pana acum:). Si inca una: ce au in comun, pasiunea pentru design. Si chiar daca inca zburda pe campiile libertatii fara copii, Catalin Ivanov si Alexandru Niculescu au devenit “parintii estetici” ai cafenelei mom o’clock. Creativi, muncitori, ingeniosi si intelegatori fata de putinele lucruri care nu se vor intampla conform proiectului din motive pur financiare, si nicidecum care tin de design:).
Avem in echipa si una bucata Pesti, l-as incadra la pesti zburatori care tulbura apele atunci cand fie pica plinta peste intrerupatoare, fie nu sunt taiate ramele cum trebuie, sau cand exista vreun risc sa intarziem cu deschiderea cafenelei. Paul Gheorghe, project manager-ul sau mai bine zis, “implementatorul”. La inceput parea ca vorbeste un pic cam mult pentru firea mea:), dar odata inceputa executia, a fost ca pestele in apa. Ma rog.. In momente de stres..ca pestele pe uscat, dar e de inteles cand da cu subsemnatul pentru 8 martie, data de deschidere a cafenelei.
Si mai avem una bucata Berbec, pe care il cunosc de cativa ani buni si cu care intamplator, am si creat muza acestuia proiect. El e baiatul cu litele, ni le inoada, ni le muta pana avem lumina. Ii place sa se “murdareasca” pe maini si sa-i mai scuteasca pe altii de treaba. Si nah, isi mai baga nasul si pe la altele ca vrea sa iasa treaba bine.
S-a adunat Apa cu Focul cu Aerul si Pamantul pentru mom o’clock. 🙂
Suntem ca pietrele, de data asta am ramas la un loc, ne-am mai slefuit si ne slefuim in continuare. Ne cunoastem cu ocazia asta puterile, trairile si manifestarile, ne descoperim ca profesionisti, dar si ca oameni. Simtim toti o presiune in aer, dar o gestionam, fiecare cum stie mai bine si totodata ramanem cu “eyes on the ball”: 8 martie!
Oricat de one man show ai fi, cand te apuci de antreprenoriat, fara oameni care sa traga cu tine la aceeasi caruta, you’re one man nobody’s show. Multumim ca aduceti mom o’clock la viata cat noi ne ocupam de celelalte treburi, grele si multe si ele la numar!
