In timp ce ii aranjez hainutele lui S. in dulapul deja ticsit de lucruri care ii sunt acum prea mici, imi vin in minte amintiri, parca din alta viata. Imi curg cateva lacrimi de obraz fara sa imi dau seama si ma uit la patutul in care ne petreceam atata timp jucandu-ne, alintandu-ne, schimband scutecele. Ma surprind gandindu-ma acum la ce as face daca ar fi sa o iau de la capat. Cum mi-as petrece primele zile in maternitate dupa nastere? Ce as face acum acasa cu un nou nascut? L-as mai duce la kinetoterapie? As mai plange sau m-as mai infuria daca nu mananca in diversificare? Am luat telefonul si am scris pe un grup de 3 prietene, mame si ele, dar si cu bebe numarul 2 pe fir. Ne-am impartasit emotii si ganduri despre cum ne imaginam noi, tot pe noi, la al doilea bebe.
Ok… Iar incercam sa controlam ceva ce nu putem controla? Da, dar macar suntem mai intelepte acum :). Probabil ca 20 % din ce ne propunem sa facem la al doilea bebe se va si intampla, insa suntem mai constiente de sufletul nostru de mama, care a crescut odata cu primul copil drag.
Dupa discutia noastra, mi-am dat seama ca sunt multe puncte pe care le avem in comun. Ceea ce inseamna, din nou, ca nu suntem singure in aceasta calatorie. Doar ca unele dintre noi poate aleg alte modalitati de a parcurge drumul. Si este atat de minunat cat de diferite si in acelasi timp cat de aproape suntem sufleteste una fata de cealalta. Mai jos sunt 3 perspective. 3 mame care si-au spus gandurile. Poate ca te vei regasi in cateva, poate ca in mai multe sau mai putine. Oricum ar fi, mame suntem toate.
Asa ca iata un total de 17 lucruri diferite pe care le-am face noi la al doilea bebe. Fiecare dintre noi a contribuit cu 5-6 idei in acest articol pe care am vrut sa il scriem pentru a ne impartasi experienta cu voi.
- Sleep training – Nu mi-a iesit prima data pentru ca nu am putut trece de faza de plansete, dar nu ma voi stresa prea mult nici a doua oara. Daca bebe se va simti mai bine, va fi mai linistit si pentru mine vor fi avantaje atat din punct de vedere emotional cat si fizic, vom dormi cu bebe in pat chiar mai devreme decat “am cedat” cu primul copil (pe la 8-9 luni). Acum lucram la a amenaja un pat dragut si atractiv pentru fetita cea mare, astfel incat sa ne asiguram ca pana atunci isi va dori sa doarma acolo si vom avea loc in patul nostru pentru noul bebe chiar de la inceput, daca va fi nevoie.
- Diversificare cu mai mult gatit si mai putine borcanase – Fetita noastra mananca acum doar paste si supa cu taitei (in rest, mult lapte de la tzitzi pana la 2 ani, iar dupa lapte de capra). Nu stiu sigur daca asta este rezultatul hranirii cu borcanase, insa e singura cauza la care ma pot gandi.
- Intarcarea mai devreme, incepand de la varsta de 1 an, mi s-ar parea ideala. Cred ca de la aceasta varsta mi-ar fi mult mai usor sa incep tranzitia catre mai multa mancare gatita si mai putina tzitzi. Personal, ceea ce am trait in perioada de intarcare (am intarcat fetita la 2 ani) a fost atat de greu pentru amandoua, incat mi-as dori foarte mult sa incerc altfel acum, la al doilea bebe.
- O sa incerc sa fiu mai putin “posesiva” (wink-wink) cu el si sa le permit bunicilor sa vina mai des pentru baby-sitting :). Fetita este acum foarte atasata de mine si nu vrea sa stea sub nicio forma cu altcineva cat sunt eu plecata.
- Mai putin lapte noaptea si in general mai putin lapte si mai multa mancare – ar intra tot la capitolul diversificare, intarcare si alaptare. Chiar si acum, la 2 ani, fetita bea mai mult lapte decat sa manance mancare. Cu bebe 2 imi propun sa ma tin de plan. Atat cat pot :)).
- M-as informa mai bine cu privire la nastere si la protocoalele existente. La primul copil am fost aproape singura in sala de nasteri si nu am stiu ce drepturi sa imi cer.
- Nu as mai pune atata presiune si vina pe mine daca nu imi iese alaptatul. Am plans prea multe nopti cu pompa atarnata de sani la vederea a doar 10 ml de lapte, iar copilul meu avea nevoie doar de o mama linistita.
- As incerca sa am o viata sociala mult mai activa inca din primele zile de viata ale copilului. Sa nu ma mai inchid in casa si sa ies cu el mai des sa imi vizitez familia sau prietenii. Acum imi dau seama cat de importanti sunt si cat de mult sprijin emotional mi-au oferit.
- Nu m-as mai agita cu diversificarea. Unii mananca mai mult, altii mai putin, altii spre deloc pentru ca doar experimenteaza texturile la inceput. As incerca sa fiu mai atenta la nevoile lui si sa imi dau seama ca nu este un robotel care mananca orice ii dau si ca are si el preferintele lui.
- Nu m-as mai simti indatorata pentru fiecare bucatica de ajutor pe care o primesc. O mama la inceput de drum ar trebui sa accepte fiecare ajutor care i se ofera. Va spun cu mana pe inima ca atat mama, cat si cel mic, se vor bucura mai mult unul de celalalt daca grijile sunt impartite.
- As citi mai putine dezbateri din grupurile online. Unele sunt de-a dreptul rautacioase. E suficient ca ne punem singure la zid de multe ori, chiar nu trebuie sa primim cuvinte grele de la alte mame.
- Nu o sa imi mai pese de ce zice lumea despre mine si copilul meu. Aveam impresia ca lumea ma considera incapabila sa imi linistesc propriul copilul, de fiecare data cand plangea si eu nu ii gaseam butonul de oprire.
- M-as informa mai mult cu privire la alaptare in ultima luna de sarcina si as lua legatura cu un consultant in alaptare. Cel mic s-a nascut prematur si as fi avut nevoie de mai mult sprijin la inceput, intrucat medicii nu imi dadeau unda verde la alaptat. Mi-am dorit mult sa alaptez, insa nu am reusit atunci decat pentru cateva luni si mixt.
- Nu m-as mai uita la graficele de crestere. Fiecare copil creste in ritmul sau. Toate aceste grafice nu au facut decat sa imi nasca indoieli mari cu privire la calitatile mele de mama si sa imi creeze stari de panica.
- As insista mai mult in maternitate sa ma lase sa il vad cand vreau si sa ma lase sa il alaptez. La primul copil am fost atat de timida incat am uitat de drepturile mele de mama.
- As fi mai relaxata! Nu as mai tresari la fiecare sughitat, nu m-as mai intreba daca e ceva in neregula cu el daca nu sta in fundulet la fix 6 luni sau daca nu e la fel de mancacios ca alti copii.
- Nu m-as mai simti rusinata daca as scoate biberonul in public, in cazul in care va fi hranit si cu lapte praf. Am avut atata timp remuscari si ideea fixa ca fac ceva rau, incat abia acum realizez cat rau imi faceam singura.
Mame suntem toate, oricat de diferite ar fi intre ele nasterile noastre sau caile prin care ne crestem puii.
Tu, daca ar fi sa o iei de la capat, ce ai face diferit?