Anul trecut pe vremea asta eram nauca. Tot ce anticipasem ca se va intampla, s-a intamplat fix pe dos. Asteptari mari, nascute din poze ideale care nu ilustreaza realitatea din spate. In ciuda incurajarilor pe care le primeam, nu vedeam mai departe de urmatoarele ore de nesomn, de oboseala, de neputinta, de incompatibilitate.
Se spune ca zilele trec greu, dar anii repede. Si iata-ma un an mai tarziu, bucurandu-ma de ultimele zile de vara si de o mandrete de copil care ma uimeste si-mi umple sufletul de bucurie si multumire in fiecare zi. Greul ramane, dar sub alta forma, dar si satisfactiile sunt mult mai mari.
Si tot un an mai tarziu, am pus la “dospit” un copil nou, un business pornit de la nevoile noastre ca mame.
Vara e pe duca, insa ne mai incearca din cand in cand un fior de vacanta. Lucram la proiect, pregatim lucruri misto pe care o sa vi le povestim la radio in curand. Pana atunci, bem chill o cafea pe acorduri de dolce far niente.
