Ma uit in ochii tai si ma vad pe mine. Vad cum te infurii cand nu iti iese ceva si parca ma uit in oglinda. Te vad asa cum esti, neatinsa si inca neslefuita de infranarile si limitarile, poate uneori necesare ale vietii. Iti inteleg starile, pentru ca le stiu atat de bine. Tu nu stii inca cum sa iti inabusi trairile si esti asa de frumoasa in sinceritatea ta. Uneori zambesc in coltul gurii pentru ca traiesc prin tine toate reactiile pe care as dori sa le am uneori, fara sa ma judece nimeni.
Vrei acum, totul. Vrei repede si nu accepti minute intarziere. Te invatam rabdarea, dar bag de seama ca si cand o vei invata, nu o vei imbratisa. Iti vei simti inima in gat de entuziasm si de dorinta si te vei imbufna amarnic cand vei vedea ca uneori lucrurile bune se intampla doar daca astepti. Stiu pentru ca ma vad pe mine in tine. Te inteleg cand tu esti gata sa iesi pe usa si noi ne mai invartim de zece ori prin casa sa luam lucrurile alea multe de care tie nu iti pasa, dar de care sigur vei avea nevoie.
Esti buna si sincera. Iti iubesti sora chiar si atunci cand o inghiontesti pe la spatele meu. As zice ca esti sireata, dar totodata, cand te confrunt, ma inviti franc sa plec pe principiul “ce nu stii nu te doare”. Stii ca ea a venit a doua si iti ceri drepturile in fata ei. Dar stii si ca e mica si are nevoi. Si mai stii ca taica-tu are darul sa o linisteasca, asa ca ma rogi sa o duc la el, ca sa raman doar eu cu tine la ceas de seara.
Simti ce se intampla in jurul tau si incerci sa alini tristetea omului cu o maturitate pe care eu inca nu am cunoscut-o. Incerci sa intelegi fara sa invadezi intimitatea, fara “de ce”-urile interminabile care s-ar desfasura in orice alt context. Si mai stii ca doar o imbratisare si o mangaiere sunt suficiente.
Esti darnica, nu de putine ori ne-ai oferit cea mai mare capsuna din farfurie. Si mai stii ca ce e in mana nu e minciuna. Mai bine un kg de capsuni intr-o zi decat promisiuni desarte pentru zilele urmatoare.
Stii ca te iubesc pana la cer si ai grija sa primesti toate imbratisirile din lume ca sa-ti confirmi iubirea ce ti-o port. Si cat de mult imi place. Ne luptam care iubeste pe care mai mult, ne mangaiem si ne uitam una in ochii celeilalte, iar inima da sa imi iasa din piept de mandrie ca sunt iubita atata.
Incerci sa negociezi absolut orice in avantajul tau, cu inocenta cu care poti pacali orice adult care se crede stapan pe sine. De la desert, mancare, jucat, povesti de citit pana la melodii pe care trebuie sa le ascultam pe repeat in masina sau inainte de culcare.
Ai nevoie de smotoceala ca sa te eliberezi de energia adunata. Chilomanul pe care il faceam cu tata il retraiesc acum cu tine. Si nu de mult timp, am inceput sa repet si eu ca el „hai sa ne linistim ca din ras dam in plans”. Ceea ce se si intampla la un moment dat, caci renunti foarte greu la joaca.
Inteleg ce simti cand fugi in celalalt colt al casei atunci cand faci vreo boacana ce nu poate scapa necertata. Stiu cat entuziasm este in sufletul tau cand vrei sa ne arati cum stii tu sa te descurci singura. Si stiu cat de rau iti pare pentru laptele care a curs pe jos si pe care nu mai poti sa il bei.
Stii ca ne impingi limitele si esti perfect constienta ca mergi pe sfoara de fiecare data cand continui in ciuda rugamintilor noastre. Iti sticlesc ochii la riscul situatiei in care te afli. Ma vad pe mine cand pur si simplu stiam ca o sa se termine prost, dar cu toate astea nu puteam cumva sa opresc agitatia, forfota din mine. Ne suparam una pe alta, uneori “ochii vor sa planga”, dar la final mereu gasim o cale sa ne imbratisam.
Inceputurile sunt grele, insa calatoriile sunt frumoase. Sper sa fim partenere de drum mult timp. Sa oglindesc in tine cea mai buna versiunea a mea.
Am simtit nevoia sa las undeva asta, ca sa citesti peste ani cat de mult imi bucuri sufletul.
