Mereu cand ma gandeam la copii, ma imaginam cu ei la un spritzan pe la vreo 15 ani asa, ascultandu-i si dandu-le sfaturi ca o mama misto si cool ce voi fi eu. Asta poate si pentru ca obisnuiam sa am confidente cu taica-miu la spritz, bere si la ce ma mai lasa sa beau si picam in capcana fraierului, de credeam ca suntem cei mai buni camarazi si ii spuneam tot ce aveam pe suflet. Era momentul nostru de conectare, chit ca a doua zi ma trezeam la realitatea in care ma para la mama cu „tu stii ce face fii-ta de fapt?”. Revenind..pana la varsta aia, nu-mi imaginam nimic, nici ca vor fi mici si dragalasi, nici poze idilice din reviste. Pur si simplu ignoram aia 15 ani, ca si cum o sa faca altcineva treaba pt mine.
Ar mai fi un lucru important de mentionat ca sa setam cadrul cu care eu am pornit la drum. Nu-mi place si drept urmare, nu-mi sta in fire sa folosesc manual de instructiuni pentru a invata cum functioneaza un gadget. Merg pe intuitie si cum de cele mai multe ori imi iese, ma bazez pe ea. Mi se pare atat de plictisitor, incat doar de gura sotului citesc vreo carte a masinii, a mixerului sau a mai stiu eu ce. Sunt genul care instaleaza un soft si da next, next, next pana la capat fara sa stie ce alte rahaturi a instalat pe langa. Tot pe intuitie e si asta si pe faptul ca nu am rabdaaaarree sa citesc toate detaliile.
Si uite asa…m-am apucat de facut copii. Si cum in general imi ies lucrurile mai bine decat mediei populatiei, as indrazni sa zic chiar mai mult, dar sa lasam ego-ul la o parte, mi-am zis ce poate sa fie atat de greu.
- Daca o sa planga, mai plange si el doar nu-l tii tot timpu in brate. Ia uite ca caliti suntem noi si n-am crescut pupati in fund.
- Cum frate sa mergi cu el la buda? Ce-i asta?
- Cum adica sa nu-ti poti face dus? Fugi de aici! Si daca o plange un pic doar nu o sa moara!
- Trebuie sa invete reguli. Nu poate sa faca ce vrea din noi. Trebuie pusi la punct
- O sa fiu super mega hippie si cool si awesome si o sa ma invidieze toate mamele alea de cum imi port eu copilul in sling si in wrap peste tot.
- Cum sa stau in casa? Il iau cu mine peste tot.
- Alaptatul o sa-mi iasa, dar si daca nu iese, aia e, frate. Pe noi ne-au crescut cu lapte praf, ia uite ce bine am iesit.
- Nasterea. Cat de greu poate sa fie?
- Cursuri de 4 module, a cate nspe ore fiecare? Scurt si la obiect, ca doar face lumea asta de milioane de ani. Si ce atata parenting de secol 21?
- De somn nu mi-am pus problema ca stiam ca pot sa ma.descurc cu 5 ore pe noapte, dar am uitat ca recuperam cu 14 ore pe zi in weekend si compensam cu multa cafea si tigari si vin.
- Si ce atatea planuri isi face bunica, ca va veni, ca va sta cu bebe. Sa ne lase frate sa ne crestem singuri copiii!
Perioada sarcinii mi s-a parut grea si nu pentru ca am avut vreo sarcina cu probleme, ci doar pentru ca stilul de viata mi s-a schimbat la pol opus inca de atunci:
- a trebuit sa renunt la baut si fumat
- am avut interzis la multe chestii la care pofteam in primele luni, dupa care am schimbat doctorul si mi-a dat unda verde sa scap in lucerna
- te faci mare si urata, cu multa celulita si multe kg. Eu nu m-am incadrat la femei insarcinate frumoase.
- cu party-uri pierdute, unde altii se distreaza si cica te distrezi si tu pe treaz
- cu arsuri, greturi, constipatie si flatulente de-ti pica paru din nas
- cu divort bagat somnului pe burta pentru luni bune
- pentru pubertatea retraita in primele luni ale sarcinii
…eu tot am plecat usor naiva la drum. Bine, totusi in adancul sufletului stiam ca fi greu. Prin martie cand m-a sunat cea mai buna prietena sa-mi zica ca va naste la 4 luni dupa mine, am plans de fericire, jur, ca nu o sa fiu singura pe lume. Si totusi cum s-a dovedit a fi?
