Acum doua saptamani inca visam la cai verzi pe pereti. Programul oamenilor era planuit, discutii pe cate tarte si ce fel de quiche-uri pentru aniversari, planuri de extindere terasa. Ce mai..business as usual. Si ca un facut, cu un pic de indoiala si un pic speriati deja de ritmul mai scazut pe sfarsit de februarie, a venit si la noi pauza. Nu au trecut multe zile de cand suntem prizonieri la domiciliu si cu siguranta zilele care vor veni ne vor invata mult mai multe, dar iata cateva highlight-uri personale. De mentionat ar fi ca bona are si ea pauza si bunica mai bine ne evita caci a participat la adunari religioase in ciuda recomandarilor sa nu o faca.
- Dupa 2 zile de stat cu ambii copii acasa, am ajuns la concluzia ca sunt o trisoare. Eu am fost mama de 2 doar in acte, o ora jumate dimineata de luni pana vineri, pana sosea bona, inca vreo 2-3 seara si in weekend cateva ore. In rest stateam doar cu un copil agatat de mine. Iata ca nu mai pot fenta sistemul si nu pot decat sa ridic in slavi mamele full time de un copil, doi, trei samd.
- Domesticirea ingrasa gaina. Cumparam, gatim si mancam. Non-stop. Sper sa nu cedeze frigiderul la cat de des ma uit lung in el sa ma hotarasc cu ce sa mai omor timpul.
- Nu stim ce sa mai inventam ca sa scapam catusi de putin din casa. Parca trebuie cumparata una, alta. Parca s-a stricat ceva ce e musai de reparat.
- La cat de mult te solicita copiii, nu ai timp sa te mai preocupi de toate gandurile negre care iti vin in cap. Iar noaptea esti deja frant si de abia mai apuci sa faci 10% din ce ti-ai propus.
- Drept urmare, nu exista work from home cand esti cu copiii acasa. Singurul moment in care cea mare e ingaduitoare este atunci cand dorm, si asta doar in cazul in care are cine sa-i satisfaca dorintele. Cea mica, in schimb, nu cunoaste mila.
- Sotul este incantat ca a redevenit nevasta domestica. Adica fac ce fac si inainte doar ca ma stie mai mult pe acasa. Mancare faceam si inainte; singura diferenta ca o fac la ore mai umane. Curatenie nu mai fac de cand a aparut al doilea copil, caci singura nu am cum. Si bag mai des vasele la spalat. Daca gatim si mancam, spalam la foc automat. Ai un sentiment de implinire ca faci totusi ceva.
- In sfarsit avem timp sa facem ce nu apucam sa facem, dar se afla tot timpul pe lista. Chiar si cele 3h noaptea, te ajuta sa prioritizezi lucrurile care-ti crapau obrazul de rusine de cat de mult le amanai.
- Fortat, a fost nevoie sa ne reintoarcem la familie. Avem tendinta sa o punem pe planul doi, si acum si-a recastigat drepturile. Ne uitam la copii cum traiesc momentul lor de rai ca-si au parintii aproape. Ne uitam la parteneri, care speram ca nu baga divort pana trece coronavirusul.
- Statul acasa imi readuce aminte de perioada cand era Eva mica si petreceam foarte mult timp cu ea. Imi aduc aminte de rutina pe care mi-o facusem, de turele de parc cu ea in ham, de cafeaua si dulcele luat la drum, de firimiturile de mancare din parul ei. Si ma intreb daca a meritat anul ce a trecut, in care am investit foarte mult timp si energie intr-un business care acum si-a luat o pauza. Asadar, este o perioada de introspectie, raspunsuri nu stiu daca gasim sau daca vrem sa le gasim.
Si totodata mi-e dor de o cafea buna, din aia de la mom o’clock. Cafea de specialitate imbogatita de dulceata laptelui. Mi-e dor de oamenii cu care ne imparteam ziua, de colegii din cafenea, de zarva din cafenea, de rasete de copii, de plansete de copii, de sunetul rasnitei, chiar si de decoratiunile de petrecere care ne mancau tot timpul.
Suntem construiti din emotii si ca atare ne place socializarea. Innebunim in casa si digitalizarea asta nu face altceva decat sa-ti creasca dorul de un pahar de vin cu prietenii, de vizite la parinti si prieteni, de rasfat cu o cafea buna si o gustare delicioasa, de respirat aerul copacilor ce miros atat de frumos in perioada asta..
