Recent mi-am intrebat sotul si sora; oare asa a fost si la Eva si nu mai tin eu minte? Cu asa atentie si dragoste imi absorbea fiecare miscare precum Crina? Cand imi zambeste parca am impresia ca flirteaza cu mine, ba chiar simt cum mi se urca sangele in obraji si cum ma simt stanjenita ca o adolescenta care simte primii fluturasi. Raspunsul a fost categoric nu.
Eva a fost asa cum mi-am dorit-o, energica si hotarata. Si-a cerut dragostea si atentia cu manutele si piciorusele care te pocneau cand iti era lumea mai draga. Acum te intarata sa o alergi, sa o gadili si sa “o mananci” cum de multe ori cere. Iar in momentele ei de liniste, iti tine capul pe burtica ei si iti cere sa o tii in brate la culcare. Iar cand esti trist, iti prinde capul intre manutele ei si se uita cu ochii ei caprui pana in adancul sufletului. Dar da.. Sunt rare aceste momente. Cel mai des o caracterizeaza iubirea cu patos, cand isi strange dintii si isi incordeaza trupul si cu respiratia sacadata vrea sa te ia in brate, sa te muste, sa-ti stranga buzele cu manutele-i pana la sange. Se arunca de gatul tau si se incolaceste cu picioarele de mijloc de ar putea sa faca concurenta unui piton. Chiar daca la prima vedere pare rezervata in prezenta altora, este un foc nestavilit de energie si de iubire latina.
Crina in schimb pare sa aiba un alt limbaj al iubirii. E mult mai prezenta si asumata in acest schimb de priviri inca de mica. Ii simt bucuria si exaltarea de fiecare data cand ma vede. Zambeste din adancul inimii si fata i se lumineaza asa cum o cometa lumineaza cerul. Simt acea conexiune pe care la Eva nu am trait-o. De multe ori ma incearca regretele ca la primul copil nu am stiut sa fiu poate la fel de aproape si de conectata emotional inca de la inceput. Poate si starea mamei influenteaza modul in care copilul isi manifesta si dezolta limbajul de iubire. Sau poate sunt pur si simplu doua modele diferite, care ocupa in egala masura, dar diferit, cele mai importante locuri din inima mea.
Pe Eva o smotoceam si o gadilam pana ma plictiseam eu si ceream indurare. Chiar si acum, acesta este modul nostru de re-conectare cand e suparata si obosita. Cu cealalta sunt mai rezervata, mai blanda in miscari. Ceva imi spune ca ar fi suficient sa stam uneori doar una langa alta si ea ar stii ca o iubesc.
Invat sa le iubesc diferit si sa accept ca eu trebuie sa ma adaptez la felul lor de a fi. Si sa le invat pe ele sa isi inteleaga si accepte felul lor diferit de a iubi, chiar daca uneori s-ar putea sa fie coplesitor pentru altii sau incompatibil cu al altora.
