Agende, tabele, adunari, mililitrii si ore insemnate pe foaie chiar si la trezirile din noapte: a mancat san si inca 30 ml la biberon de lapte muls sau praf, s-a trezit la 1:25 si s-a culcat la 1:55 si tot asa. Cand a venit maica-mea cateva zile la noi, ii era si frica sa nu uite sa treaca in caiet sau sa treaca gresit, ca sa nu se supere giner-su pe ea. Nu am auzit de putine ori „vaai, dar eu nu v-am crescut cu caiete pe voi”. Adunari si inmultiri, statistici la fiecare final de zi, ca sa crestem un pui de om. Iar in tot ecosistemul de sterilizari, biberoane, sns uri, pompe, picaturi de toate felurile si sub toate formele, puteai sa spui ca facem experimente in laborator. Mai mult de atat, aveam niste norme la care ne raportam si copilul devia maxim.
Plecasem la drum stiind ca un copil trebuie sa doarma 16-17 ore pe zi si deja ma visam cum salivez dormind langa bebe toata ziulica. Dar ce sa vezi, modelul nostru nu respecta niciuna dintre norme, in cel mai bun caz dormea 13h, dar media generala era de 10-11h. Avea reprize de 20 minute de somn in timpul zilei, din care se trezea plangand de o banuiam de toate bolile care nu ar putea-o lasa sa doarma. Iar pe pediatra de incompetenta ca nu poate sa identifice problema copilului, ca sa il facem sa doarma ca la carte. Voiam sa o repare odata pana nu o iau razna. Ea vazuse multe modele, eu citisem doar despre unul. Pana la urma pediatra a avut dreptate si eu doar mi-am pierdut timpul citind pe sfantul google si site-urile de nespecialitate despre motivele pentru care nu dorm bebelusii.
Ajunsesem eu singura la concluzia ca sigur are vreo otita mai speciala, unde febra nu se instaleaza (pediatra insasi mi-a confirmat la insistentele mele ca exista cazuri izolate) si d-asta isi freaca mainile de cap si de urechi cand se trezeste plangand. De mama nebuna ce am fost, chiar am luat-o la triaj la Grigore Alexandrescu, unde m-am plans de niste ceara-n urechi, ca nu stiam sa inventez alte simptome, iar febra nu facuse in scurta ei viata. Dupa ce m-a repezit o asistenta spunandu-mi, pe buna dreptate, ca ceara avem toti, mi-am luat aberatiile, catrafusele si copilul si m-am dus acasa.
Uneori e bine sa ti se raspunda in doi peri. Iti mai revii si tu in fire si ii multumesti pediatrei ca a avut rabdare cu tine si ca nu te-a trimis in nspe zari sa-ti suporte altcineva autodiagnosticarile.
Iar pe masura ce a trecut timpul, am vazut ca mai sunt si alte tipare pe care copilul nu le respecta: mancat mai putin spre deloc, de la stat in fund la ridicat direct in picioare, reactie 0 la white noise si cantecele de bebei, suzeta i-a fost prietena doar 11 luni, babywearing-ul a inceput sa-i placa mai tarziu, primele luni fiind un calvar, ca si carutul, pana spre 1 an jumate. Vestea buna e ca treptat am gasit o modalitate de a-i unii somnurile de 20 min in reprize mai sanatoase de somn. Si am inceput sa ne incadram si intr-un sablon..
Deci, oameni buni, scutiti-ne de norme si tabele, ca noi, mamele, avem nevoie de o frantura cat de mica sa ne scoatem tiglele de pe casa. Problema e ca si cu experienta primului, ai zice ca esti mai stapana pe tine la al doilea. Dar once you go mad, you never come back.
